Pe Nicolae Ungureanu (63 de ani) ni-l amintim din meciurile Craiovei și Stelei de la finalul anilor 70 și pe tot parcursul anilor 80, adică zece sezoane în Oltenia și cinci în Ghencea. Un tip puternic, nu mare de statură, dar foarte bătăios. A arat partea stângă a terenului, conștincios. Bineînțeles și la echipa națională. A fost cu prima reprezentativă la Euro 1984 și a ratat Mondialul din Mexic.
Ștefan Iovan, marele ghinionist al echipei naționale. Povestea ratării a patru turnee finale, dar cel mai mult a durut meciul cu Irlanda de Nord: „N-am dormit două nopți de ciudă” | INTERVIU
După un meci cu Irlanda de Nord, 0-1, pe 16 octombrie 1985, pe fostul 23 August. Nici azi nu-și explică ostilitățile din teren. Noi am atacat mereu, ei au dat singurul gol al meciului. 57 selecții pentru națională, 437 de meciuri în prima ligă și 71 în cupele europene. Cifre care spun totul despre valoarea sa fotbalistică.
Prosport: Cum a fost acel meci cu Irlanda de Nord, domnule Ungureanu? Nicolae Ungureanu: Neșansă din toate punctele de vedere, am avut 50.000 de spectatori la meci și 50.000 de ocazii… Adversarii au avut un fundaș dreapta care a apărat mai bine ca portarul lor, îl chema Nicholl, a scos o grămadă de mingi de pe linia porții… Cred că de vreo 5-6 ori cu asta s-a ocupat. Ne-a exasperat!
A fost sarabandă de ocazii? Cred că i-au făcut ăia statuie după meci la el în țară. A fost ceva ce nu pot uita! Ne trebuia un egal și eram calificați la Campionatul Mondial din Mexic. Parcă nici acum nu-mi să cred că am pierdut meciul!
Cum au fost zilele ulterioare partidei? E foarte greu să dormi după un astfel de meci. Ești conștient că ai fost mai bun ca adversarul, dar totuși nu ai câștigat. Noi eram atunci într-o ascensiune extraordinară la echipa națională, erau 7-8 jucători de la Craiova în lot.
A fost o mare dezamăgire pentru mine. A mai fost una că nu m-a luat nea Imi Ienei cu Cornel Dinu în 1990 la Mondialele din Italia, cică eram bătrân, aveam 33 de ani… Nu mai contează asta! A trecut timpul.
Erau buni nord-irlandezii? Irlanda de Nord era o echipă cu specific anglo-saxon, toți jucau la echipele de club în Marea Britanie. Dar nu aveau vreu nume extraordinar să zici că era unul foarte bun. Nici vorbă! Eu am jucat în toate meciurile din acea perioadă, din acele preliminarii…
Pe postul de fundaș stânga nu aveam concurență, doar pe dreapta era lupta dintre Negrilă, care era susținut de opinia publică și rezultatele de la Craiova, și Mircea Rednic, ultimul fiind, se știe bine, copilul lui Mircea Lucescu. Dar eu eram titular incontestabil și cred că mi-am făcut treaba.
Acopereați flancul stâng cu regretatul Michael Klein. Colaboram bine cu el, care era mijlocaș stânga. Ulterior staff-ul tehnic l-a retras pe Klein fundaș și apărut Iosif Rotariu. Cu Mișa m-am înțeles bine, la fel cu Roti la Steaua. Amândoi niște fotbaliști incredibili.
În perioada aia, 1985, concurența mea era Stânescu la Dinamo și Ion Munteanu de la Sportul. Dar eu eram titular… Mereu eram cu ochii pe ziare, pe note, era concurență mare între noi pe postul ăsta la meciurile de campionat.
Ați ratat și o primă mare la acea vreme? Nici nu știu ce primă am avut. Ne interesa Campionatul Mondial, lovelele nu prea existau atunci. Voiam să fim cei mai buni. Am avut relație bună cu toți antrenorii. Bine, nici nu aveau ce să-mi reproșeze… Dacă ziceau să trec cu capul prin zidul ăla, treceam! Treceam și prin următorul dacă era nevoie… Am fost un fotbalist serios!
De altfel, în finala Cupa României din 1990, am dat golul cu capul, cu botul, cu nasul… Au vrut să degajeze și mi-a venit mingea în față, apoi s-a dus în poartă. A fost golul de 4-6 cu Dinamo. Am fost un tip bătăios. Cert e că mi-am depus CV-ul pe toate acele meciuri și am rămas cu niște amintiri frumoase.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER